Prolaps rectal

Prolaps rectal

Este vorba de protruzia in afara (prin anus) a unei parti din rect. Utlima parte a tubului digestiv este rectul. Cel mai important rol al rectului, este functia de rezervor.

Peretele rectal este format din exterior catre interior din o foita de tesut conjunctiv, stratul muscular si mucoasa impreuna cu submucoasa.

Putem avea prolaps al mucoasei rectale, cand doar mucoasa protrude in exterior.

Cea mai frecventa cauza de prolaps al mucoasei, este boala hemoroidala. Mucoasa are culoare roza.

Prin frecarea partii prolabate, atat cu materiile fecale mai dure, cat si cu sfincterul anal, pacientul poate sangera. De asemenea, prolapsul poate bloca partial ducand la constipatie, iar incercarea de a avea defecatie prin depunere de efort mai mare, inrautateste Prolapsul.

Peretele rectal in totalitate poate prolaba.

Uneori si anusul protrude mult si aici vorbim de prolaps anorectal.

Care sunt cauzele?

Cauzele depind de tipul prolapsului.

Prolaps mucosal este in general, rezultatul slabirii tesutului conjunctiv dintre mucoasa si partea musculara; acest tip de prolaps insoteste, de obiecei, hemoroizii.

Prolapsul rectal poate fi ca rezultat al multor factori; cele mai importante sunt:

  •     Relaxarea musculaturii la nivelul planseului pelvin impreuna cu muschii sfincterului anal. Rectul nu este sustinut corespunzator si in caz de efort prelungit, cum ar in cazul constipatiei sau nastere, putem avea prolaps rectal.
  •     In cazul unor interventii chirurgicale, cum ar fi histerectomie (scoaterea uterului), tumor rectale, muschii se pot retrage, iar sustinerea rectului se schimba

Simptomele

Cele mai frecvente simptome sunt:

  •      Blocarea materiilor fecale in rect
  •      Pierderea de mucus si sange
  •     Falsa diaree datorita imposibilitatii pacientului de a elimina materiile fecale solide, se scurge partea lichida pe langa materiilor fecale de consistenta crescuta.
  •     Imposibilitatea de a tine materiile fecale, ceea ce duce la pierderea involuntara (incontinenta)
  •     Datorita prolapsului, celulele nervoase din nervii locali, sunt afectate; acest lucru duce la pierderea functiei sfincteriene
  •      Dureri datorita compresiei la nivelul mucoasei in timpul defecatiei

Cum punem diagnosticul?

Exista diferite modalitati pentru a pune un diagnostic corect si ele sunt urmatoarele:

  •     Examenul fizic local. In timpul examenului fizic, medicul exameneaza zona anala si perianala, efectueaza un tuseu rectal in timpul examenului, medicul observa culoarea mucoasei, grosimea ei si modificariile trofice. In timpul tuseului rectal se pot pune in evidenta, tonicitatea sfincterului, sensibiltatea zonei, tumori anorectale.
  •     Defecografia este necesara daca nu este clar daca avem de a face cu un prolaps sau nu; acest examen se efectueaza prin introducerea unei substante de contrast in rect (si intravaginal), dupa care, se efectueaza radiografii.
  •     Manometria anorectala, poate sa ne ajute sa vedem gradul de elasticitate al peretelui rectal si al muschilor sfincterelor.
  •     Un examen endoscopic al zonei anorectale, sau chiar rectosigmoidoscopia prin care medicul poate vizualiza rectul si sigmoidul.
  •     RMN-ul ne poate aduce informatii, in cele mai multe cazuri, mai bune decat defecografia.

Studierea aprofundata a cazului ne aduce informatiile necesare unui diagnostic corect si, in consecinta, la un tratament cat mai complet.

Tratament

Tratamentul pentru prolapsul mucosal poate cuprinde urmatoarele: – Sfaturi despre dieta si despre cum trebuie schimbate obiceurile in ce priveste toaleta, cum ar fi dieta bogata in fibre vegetale (zarzavaturi si fructe), sa se consume cel putin doi litrii de lichide pe zi, in cazul in care pacientul are senzatie de defecatie, sa se duca imediat la toaleta ( sa nu amane defecatia), sa stati corect pe toaleta, evitarea presiunii mari la nivelul abdomenului prin haine, curele, etc.

  •       Medicul poate cere ajutorul kinetoterapeutului pentru a contribui prin anumite exercitii la imbunatatirea fortei musculaturii planseului pelvin.
  •       Medicul poate opta pentru protejarea zonei prin diferite metode.

Tratamentul prolapsului rectal, este cel chirurgical.

Metoda se numeste rectopexie; prin aceasta operatie, chirurgul corecteaza pozitia rectului si il fixeaza de sacrum.

Exista si alte interventii chirurgicale, in functie de gravitatea prolapsului, de starea sfincterului si de varsta pacientului, chirurgul alge o interventie sau alta.

Kinetoterapia ajuta mult la prevenirea incontinentei sfincterului anal.

Pruritul anal

Pruritul anal

Este vorba de “mancarimi” la nivelul anusului sau la nivelul tegumentelor interfesiere; aceasta senzatie, se insoteste de obicei cu modificari la nivelul zoanei respective, cum ar fi inflamatia.

Care sunt cele mai frecvente cauze?

  •     Eczema care poate fi cauzata de o cantitate mica de materii fecale restanta sau prin pierderi de lichid prin anus; aceasta zona este paroasa, prin urmare, enzimele si bacteriile din materiile fecale pot fi greu de curatat, ceea ce poate duce la iritatie si prurit la acest nivel.
  •     Fisura anala si mai ales hemoroizii reprezinta o cauza importanta de prurit anal.
  •     Spalarea excesiva a zonei sau folosirea dezinfectantelor poate produce iritatia zonei si prurit.
  •     Alergii de contact cauzate de diferite substante, cum ar fi detergentii.

Cum punem diagnosticul?

Simptomele ar trebui sa determine pacientul sa ceara ajutorul medicului de familie care constata la examenul local modificarile zonei anale si perianale.

Tuseul rectal poate fi necesar pentru un examen complet; acest examen ajuta la depistarea unor cauze a simptomelor.

Uneori sunt necesare atat teste din sange cat si examenul materiilor fecale.

Daca lucrurile nu sunt clare, medicul de familie poate trimite pacientul catre specialist, unde se efectueaza examenul rectosigmoidoscopic.

Cum tratam?

Pruritul anal (mancarimea) nu este o boala ci un simptom, prin urmare tratamentul depinde de cauza lui.

Medicul de familie eventual cu medicul specialist, trateaza cauza care produce aceste simptome

Sfaturi

  •     Igiena stricta este cel mai important lucru
  •     Evitarea hartiei igienice parfumata sau cele umede
  •     Evitarea umiditatii zonei
  •     Utilizarea oricarei creme sau unguient, doar la recomandarea medicului

• Consultul medical dupa aparitia simptomelor este cel mai important lucru.

Pancreatita cronica

Ce este pancreatita cronica?

Este o inflamatie de lunga durata a pancreasului, cu acutizari repetate; aceste acutizari, seamana cu un episod de pancreatita acuta.

Care sunt cauzele?

Cele mai frecvente sunt:

  •     Consumul exagerat de alcool
  •     Fumatul favorizeaza aparitia bolii
  •     Calculi biliari (pietre in cale biliara)
  •     Boli metabolice cum ar fi cresterea trigliceridelor, cresterea calciului in sange
  •     Forme ereditare
  •     Forme autoimune
  •     Diferite afectiuni care duc la ingustrea canalului de scurgere la nivelul papilei Vater, unde in marea majoritatea cazurilor, calea pancreatica se uneste cu calea biliara ca sa se dreneze impreuna in duoden.

Simptomele:

Avand in vedere rezerva functionala mare a pancreasului, functia pancreatica ramane mult timp pastrata, insa cu timpul incep simptomele, iar cele mai importante sunt:

  •     Dureri dupa mancare, ceea ce duce la evitarea mancarii de catre pacienti si treptat la scaderea in greutate. Durerile sunt localizate in epigastru si iradeaza in spate.
  •      Scadere in greutate
  •      Greturi si uneori varsaturi
  •     Diareea apare dupa ce se epuizeaza capacitatea pancreasului de a produce enzime in cantitate sificienta; de aici se pierd grasimi in scaun (se numeste steatoree). Vitaminele liposolubile, adica acele care au nevoie de grasimi ca sa fie absorbite (D,K,A si E) pot scadea in sange si duc la unele manifestari specifice.
  •     Leziunile de pancreatita cronica la nivelul capului pancreatic, pot duce la ingustarea caii biliare prinicipale si de aici, la aparitia icterului; un icter prelungit, poate afecta si ficatul si cu timpul poate sa se dezvolte ciroza numita ciroza biliara secundara.
  •     Aspectele psihosociale sunt importante; pacientii cu pancreatita cronica, datorita durerilor, lipsesc de la serviciu, sufera de depresie, de atacuri de panica si treptat, ajung sa piarda capacitatea de munca

– Boala se poate complica cu aparitia de colectii licidiene numite pseudochiste, care la randul lor pot avea efect de masa, se pot suprainfecta sau produc dureri, uneori foarte mari.

Cum se pune diagnosticul?

Uneori nu este asa de simplu sa diagnosticam aceasta boala, mai ales in cazul formelor cu aspect pseudotumoral, adica seamana cu tumorile benigne sau maligne ale pancreasului.

Simptomele ne duc catre diagnostic, iar metodele cele mai bune pentru diagnostic sunt:

  •      Istoricul pacientului si al simptomelor
  •      Ecoendoscopia reprezinta metoda cea mai eficienta pentru diagnosticarea bolii; aceasta metoda vede foarte bine modificariile specifice pancreatietei cronice si, in acelasi timp, ne ajuta sa prelevam tesut pancreatic in caz de suspiciune de tumori.
  •      Tomografia abdomenala completeaza ecoendoscopia, mai ales aparetele noi, care sunt foarte performante.
  •      RMN si colangio-RMN arata modificariile cailor biliopancreatice, cum ar fi ingustari, deformari, etc
  •      Exista metode laborioase de colectie pe cale endoscopica a secretiei pancreatice, dar sunt foarte greu de realizat.
  •      Elastaza din materiile fecale scazuta ne ajuta la punerea diagnosticului in caz de diaree.
  •      Grasimiile din materiile fecale pot fi masurate
  •      Markerii tumorali, pot sa ajute la diferentierea intre cancer si aspect de pancreatita pseudotumorala, dar nu sunt sensibili.

Cum tratam aceasta boala?

Tratamentul este multidisciplinar.

Gastroenterologul, nutritionistul, psihologul, chirurgul, familia, trebuie sa ajute pacientul pentru a usura suferinta lui, cae este cronica si nu se vindeca niciiodata, dar se poate ameliora foarte mult prin algerea metodelor cele mai potrivite pentru fiecare pacient in parte.

Pacientul, are la randul lui, un rol decisiv prin respectarea indicatiilor medicale, mai ales in ce priveste dieta si renuntarea la toate alimentele si substantele care pot intretine sau agrava boala, cum ar fi alcool, fumatul, etc.

Pancreatita acuta

Ce este pancreatita acuta?

Este o inflamatie a pancreasului, care este, de obicei, limitata in timp.

Stim ca pancreasul produce enzime, care ajuta la digestia alimentelor ingerate de noi; aceste enzime sunt activate, de obicei, in intestinul subtire; cand, din diferite motive sunt activate in pancreas, atunci are loc inflamatia pancreasului.

Cauzele pancreatitei acute:

Cele mai frecvente cauze sunt:

  1.    Calculi biliari (pietre) care pleaca de obicei din vezica biliara si ajung in calea biliara principala distala, unde se varsa si calea pancreatica; calculul migrat, blocheaza, impreuna cu calea biliara, si calea pancreatica.

simptomele care insotesesc cele de pancreatita, sunt cele legate de blocarea cai biliare (icter, prurit, surpainfectare, etc)

  • 2.    Consum de alcool, mai ales in mod exagerat, care duce la activatea enzimelor pancreatice prin diferite mecanisme partial cunoscute.
  • 3.    Fumatul pare sa fie si el o cauza care favorizeaza aparitia bolii prin scaderea oxigenarii tesutului pancreatic.
  • 4.    Diferite infectii, mai ales cele virale.
  • 5.    Interventii ednscopice la nivelul cailor biliopancreatice, cum ar fi ERCP.
  • 6.    Unele medicamente, care tot cresc ca numar, cu aparitia multor medicamente noi.
  • 7.    Accidente care afecteaza pancreasul.
  • 8.    Crestere mare a trigliceridelor.
  • 9.    Alte cauze mai rare.
  • 10.   idiopatica, adica cand cauza ramane necunoscuta.

Care sunt simptomele?

Cele mai importante simptome sunt:

  •               Dureri in zona epigastrului, care iradeaza si in spate; durerea poate fi usoara sau foarte severa.
  •               Greturi si varsaturi?.
  •               Reducerea poftei de mancare.
  •               Uneori febra si tahicafdie, chiar stare de soc.

Aceste simptome si intensitatea lor, depind de severitatea bolii, care poate ajunge la insuficienta multiorganica si chiar deces.

Cele mai importante complicatii sunt:

  •               Respiratie dificila si rapida, cu senzatie de sufocare; aceste simptome apar datorita durerii si starii de soc.
  •               Icter, mai ales in caz de calculi coledocieni.
  •               Insuficienta multiorganica care, din fericire, apare mai rar.
  •               Acumulare de lichid in cavitatea peritoneala.
  •               Afectarea vaselor din jur, cu hemoragii usoare sau catastrofale.
  •               In formele grave, apare si pareza intestinala cu incetinirea sau chiar oprirea tranzitului intestinal.
  •               Formare de pseudochiste, care sunt niste spatii pline de lichid.
  •               Necroza, care se poate infecta.

Cum punem diagnosticul?

Simptomele, examenarea pacientului si anamneza, ne orienteaza catre suspiciunea unei pancreatite acute; dupa aceea incepem investigarea pacientului.

Lipaza din sange si, rareori din urina, este un examen f sensibil. PCR ne arata gravitatea inflamatiei.

Examene din sange amanuntite trebuie efectuate pentru a vedea functia organelor in general.

Examenele imagistice au rol limitat in primele 73 de ore, dar ecografia poate fi de ajutor.

Dupa 73 de ore, CT este examenul de electie; acest examen ne poate arata starea pancreasului si eventualele complicatii, cum ar colectii.

Colangio-RMN ne ajuta sa vedem caile biliopancreatice si asa putem vedea daca este vorba de caculi sau nu.

Cum tratam pancreatita acuta?

Pasii de urmat sunt urmatoarele:

  1.           Internarea pacientului
  2.           Acces venos cu inceperea perfuziei endovenoase
  3.           Daca cauza este cunoscuta, tratarea ei
  4.          Asigurarea alimentatiei pacientului; daca pacientul nu suporta alimentatia din cauza durerii, atunci recurgem la sonda nazojejunala. Asigurarea aportului alimentar pe cale naturala, previne multe din complicatii.
  5.           Daca forma este usoara, pacientul poate pleca acasa dupa 3-4 zile; daca forma este insa severa, atunci locul pacientului este la terapie intensiva, iar tratarea unui asemenea pacient, este multidisciplinara.
  6.           Tratarea durerii este esentiala, chiar daca recurgem si la morfina in caz de nevoie.
  7.           Tratarea complicatiilor
  8.           Sustinerea functiilor vitale.
  9.           Monitorizare stricta a pacientului. Oricand starea pacientului se poate agrava brusc.

Recomandari valabile pentru orice persoana:

Cele mai importante recomandari pentru evitarea aparitiei pancreatitei acute sunt:

  •               Evitarea  abuzului de alcool
  •               Evitarea  fumatului
  •               Tratarea oricare litiaze biliare simptomatice, adica daca pacientul are  colici biliare datorate calculilor in vezica biliara, atunci trebuie efectuata colecistectomie, adica scoaterea vezicii biliare pe cale chirurgicala. (laparoscopica de obicei)
  •               Tratarea bolilor care pot produce pancreatita, cum ar fi cresterea trigliceridelor
  •               Evitarea abuzului alimentar
  •               Evitarea, pe cat posibil, a medicamentelor care pot produce pancreatita acuta.

Un stil de viata sanatos si echilibrat, asigura o greutate optima si previne marea majoritatea bolilor.

Oxiuri

Oxiurii sunt viermi mici, cu lungime de aproximativ un cm, de culoare alb-galbuie.

Oxiuri sunt paraziti, cu alte cuvinte, au nevoie de gazda ca sa supravietuiasca, iar in acest caz, gazda este omul.

Acesti paraziti sunt inofensivi, dar foarte enervanti si pot provoca simptome foarte neplacute.

Copii sunt frecvent infectati cu acest parazit, prin inghitirea oualelor parazitului.

Cum se transmite infectia?

Infectia se transmite de la un om la altul, iar mai apoi, chiar dupa tratament, poate avea loc autoinfectarea.

Acest parazit coboara, mai ales in cursul noptii, in zona anala, unde depune ouale; acest process de depunere, provoaca prurit (mincarime) la nivelul anusului si interfesier; acest lucru duce la contaminarea degetelor, mai ales unghiilor, iar de aici se pot transmite la mancare, jucarii si alte obiecte pe care le atinge persoana infectata, ceea ce duce la autoinfecatrea copiilor sau, mai rar adultilor.

Simptome:

Pruritul anal si interfesier este simptomul dominant.

Unele personae mai acuza disconfort, chiar dureri abdominale, mai ales daca numarul lor este mare.

Cum punem diagnosticul?

De obicei persoana in cauza observa parazitii in materii fecale, sau de catre parinti.

Mancarimea in cusrul noptii este caracteristica.

Cand avem suspiciunea unei asmenea boli, fara sa depistam parazitii in scaun, putem efectua amprenta anala.

Cum se trateaza?

  •               Igiena stricta este esentiala, mai ales dupa toaleta si inainte sa mancam orice, trebuie sa ne spalam foarte bine pe maini.
  •               Unghiile trebuie taiate.
  •               Albendazol ca doza unica, in functie de varsta; doza se repeat dupa 10 zile.

Sper ca aceste randuri v-au fost utile.

Hemoroizii

HEMOROIZII

La nivelul anusului exista o retea de vene; aceste vene se gasesc, in mod normal, la orice persoana (vene hemoridale); cand aceste vene se “umfla”, ii numim hemoroizi. Hemoroizii pot fi interni, care la randul lor, sunt de patru grade; gradarea lor se face in functie de cum protrud afara ( grad 1 – cand nu protrud; grad 2 – cand protrud in timpul scaunului si revin spontan; grad 3 – cand trebuie introdusi manuali si grad 4 – cand nu reusim sa-i introducem inapoi) Mai sunt hemoroizi externi.

Hemoroizii sunt inofensivi, dar multi oameni sufera de aceasta afectiune, mai ales persoanele cu varsta de peste 50 de ani. Atat barbatii, cat si femeile pot avea hemoroizi.

Cauzele cele mai frecvente:

Hemoroizii sunt cauzati de presiunea crescuta asupra venelor hemoridale; aceasta presiune duce la umflarea lor, se irita si incep sa apara simptomele.

Presiunea crescuta asupra venelor poate fi cauzata de:

  •            Constipatie cronica care duce la cresterea presiunii la nivelul anusului. Cea mai intalnita cauza de constipatie, sunt obiceiurile alimentare (mese haotice, sarace in fibre)
  •            Amanarea defecatiei din diverse motive; de aceea este foarte bine sa nu amanam nici o data sa mergem la toaleta cand simtim nevoia.
  •            Statul indelungat pe scaun sau in picioare, fara miscare, poate contribui la aparitia hemoroizilor
  •            Tusea cronica de cause diverse, poate contribui la aparitia hemoroizilor.
  •            Sarcina si nasterea pe cale naturala, reprezinta un factor de risc pentru aparitia hemoroizilor.

Cum se manifesta boala?

Cele mai freccvente manifestari ale bolii sunt:

  1.       Sangerarea
  2.       Pruritul anal (mancarimi ale zonei anale)
  3.       Arsuri
  4.       Dureri, mai ales cand apare tromboza hemoridala.
  5.       Pacientul simte de multe ori, cum protrud hemoroizii afara, iar daca sunt tombozati si iritati, durerile pot fi de intensitate mare.

Cum se pune diagnosticul de hemoroizi?

In conditii de normalitate, medicul de familie pune primul diagnosticul prin urmatoarele metode:

o Anamneza, adica sta de vorba cu pacientul si analizeaza cu atentie simptomele.

o Efectuarea unui examen local si tuseu rectal

o In multe tari, medicul de familie efectueaza anuscopie, adica introduce un aparat prin anus, care vede ultimii centimetrii din anus si canalul anal.

o Medical de familie trimite pacientul la specialist, daca considera ca este necesar, care la randul lui, face de obicei colonoscopie sau rectosigmoidoscopie, in functie de situatie.

Cum se trateaza hemoroizii?

Cel mai important element pentru tratarea si prevenirea hemoroizilor, este asigurarea unui transit intestinal normal; acest lucru poate fi obtinut la persoanele fara afectiuni organice (fara boli care pot duce la constipatie), prin dieta cu mese la timp, consum de fibre vegetale din fructe si zarzavaturi, iar rezultatul va fi normalizarea tranzitului intestinal.

In caz de dureri, o baie calda poate ajuta.

Pentru a reduce suferinta, medicul de familie sau specialistul, poate prescrie niste unguente sau supozitoare, mai ales cele pe baza de Zinc, care duc la ameliorarea durerilor si la scaderea volumului lor; daca aceste metode nu ajuta, atunci gastroenterologul sau chirurgul pot folosi urmatoarele metode:

  •      Ligatura de hemoroizi. Se aplica la nivelul mucoasei, dupa aspiratia venei, o banda elastica care la randul ei, duce la “uscarea” venei ligaturate; in 7-10 zile, aceasta vena cade si in lcoul ei, se formeaza o cicatrice; pacientul poate acuza dureri sau arsuri, dar in general, metoda este bine suprotata; complicatiile sunt rare.
  •      Injectarea hemoroizilor cu diferite substante. Aceasta metoda se numeste scleroterapie.
  •      Chirurgia este ultima solutie iar specialistul alege cea mai potrivita metoda pentru a rezolva problema.
  •      Hemoroizii externi, nu se trateaza prin ligatura; de obicei se trateaza chirugical.

Sper ca aceasta scurta trecere in revista v-a fost de folos.

Fisura anala

Fisura anala are loc cand o zona a anusului fisureaza, adica are loc o rana mai mult sau mai putin profunda.

Fisura anala este o leziune care are loc mai mult la tineri sau la cei in varsta mijlocie

Fisura anala are loc, in cele mai multe cazuri, in portiunile din fata si din spate ale anusului.

Cauzele:

  1.           Cresterea presiuni la nivelul anusului, mai ales in cazul unei constipatii cu materii fecale de consistenta crescuta.
  2.          Inflamatii cornice, cum ar fi boala Crohn.

Simptome:

  •     Dureri la nivelul anusului, mai ales in timpul defecatiei.
  •     Sangerare cu sange “proaspat”.
  •     La unele personae, din cauza durerilor, are loc spasm anal, care duce la randul lui la agravarea durerilor si, nu in ultimul rand, la scaderea fluxului sanguin, iar rezultatul final este ca vindecarea fisurii devine imposibila; asa se transforma in fisura anala cronica.

Diagnostic:

Diagnosticul se pune pe baza simptomelor si a examenului local, care cuprinde si tuseul rectal.

Anusocopie sau sigmoidoscopie, efectuate de catre medicul de familie sau de catre gastroenterologul pun diagnosticul corect. Uneori si cand exista suspiciune de boala inflamatorie intestinala (boala Crohn) colonoscopia cu vizualizarea intestinului subtire devine necesara; in asemenea situatie, tratamentul este diferit.

Tratament:

  •               Normalizare scaunului prin dieta, cu mese la timp, bogate in fibre vegetale sau, medicul poate adauga laxative pentru a obtine rezultatul dorit.
  •               Unguente cu lidocaine pentru calmarea durerii.
  •               unguente cu Zinc, care pastreaza zona anala uscata.
  •               unguente cu Isosorbid dinitrat sau Diltiazem.

Unguentele cu Diltiazem au mai putine efecte adverse; aceste unguente, duc la imbunatatirea circulatiei si la grabirea cicatrizarii leziunii.

  •               Toxina botulinica poate fi injectate in jurul leziunii; aceasta substanta scade mult presiunea anala, imbunateste circulatia si, uneori grabeste cicatrizarea fisurii.
  •               Chirurgia este ultima modalitate de tratament.
  •               Daca este vorba de boala Crohn, tratamentul este in cadrul acestei boli, iar gastroenterologul care trateaza boala Crohn, va alege modalitatea cea mai buna pentru tratamentul fisurii anale.

Sfaturi pentru prevenirea fisurii anale

  1.           Mese la timp, bogate in fibre vegetale.
  2.           Lichide in cantitate suficienta (2-3 litrii pe zi)
  3.           Micul dejun este foarte important
  4.           Sprotul este foarte important
  5.           Hartia igienica nu este suficienta dupa scaun; dusul este esential pentru igiena locala corespunzatoare.

Aceste masuri simple, pe care trebuie sa le urmeze toata lumea, pot preveni multe boli.

Sper ca aceste date v-au fost utile!

Diverticulita

  •     Diverticulii colonici sunt niste “saci” care protrud prin peretele colonului, iar diverticuloza defineste prezenta mai multor diverticuli.
  •     Diverticulita acuta este inflamatia datorata unor microperforatii in peretele sacului diverticular.
  •     Diverticulita se poate complica cu obstructie colonica, formare de abcese, fistule si perforatii.
  •     Diverticulita simpla, nu este asociata cu complicatii.

Care sunt semnele clinice?

  •     Media de varsta este 62-63 de ani.
  •     Durerile abdominale sunt simptomul principal. De cele mai multe ori, sunt localizate in flnac-fosa de partea stanga, pentru ca acea parte a colonului, care se numeste colonul sigmoid este cea mai afectata.
  •     Greturi si varsaturi datorita obstructiei colonice.
  •     Tulburari de tranzit intestinal. In jur de 50% acuza constipatie si 25-35 % diaree.
  •     Sangerarile sunt rare.
  •     10-15 % acuza tulburari urinare, datorate afectarii vezii urinare cu inflamatie.
  •     In jur de 25% se prezinta cu complicatii enumerate mai sus.

Cum se pune diagnosticul?

  1.       Anamneza amanuntita impreuna cu un examen obiectiv bine efectuat, ne orienteaza catre diagnostic.
  2.       Datele de laboratori pot arata PCR, leucocite crescute, dar nu tot timpul. Examenul de urina, poate arata leucocite multe dar fara germeni (asa numita piurie sterila)
  3.       Tomografia computerizata reprezinta examenul de electie; acest examen ne poate arata, atat inflamatia, cat si eventualele complicatii.
  4.      Ecografia efectuata de un ecografist cu experienta, poate pune diagnosticul.
  5.       Examenul materiilor fecale se efectueaza doar la pacientii cu diaree pentru a exclude unor boli cum ar fi colita cu Clostridioides Difficile (numita inainte Clostridium), dar si a altor infectii microbiene sau parazitare.

Cum se trateaza?

  1.      Pentru pacientii fara complicatii si care nu necesita spitalizare, se recoamnda Metronidazol 500 mg la 8 ore la care se adauga unul din urmatoarele antibiotice: Ciprofloxacina 500 de mg la 12 ore, Levofloxacina 750 mg o data pe zi, Amoxicilina-Acid calvulanic un gram la 8 ore. Durata tratamentului este 7-10 zile.
  2.      In ce priveste dieta pentru pacientii tratati la domeciliu, pareriile sunt impartite, dar de preferat sa fie recomandata o dieta mai “soft” cateva zile apoi, daca totul merge bine, pacientul poate manca normal.
  3.      De preferat, pacientul sa fie reconsultat dupa 2-3 zile de la inceperea tratamentului; daca totul merge bine, numai este nevoie de nici un examen paraclinic; daca pacientul nu se imbunatateste, atunci se repeta CT abdomen si pelvis pentru a exclude complicatiile.
  4.      La pacientii internati in spital, antibioticele sunt adiminstrate intravenos, cu hidratare corespunzatore pe cale endovenoasa si, in functie de complicatie, se va actiona.
  5.      Cei cu perforatie si peritnita, interventie chirurgicala.
  6.      Cei cu imagini hidroaerice in jurul colonului la CT, se trateaza cu antibiotice intravenos, repaus digestiv si marea majoritate, se rezolva fara interventie chirurgicala.
  7.      Cei cu abces, se pot diferentiat in functie de situatie; se poate merge pana la drenaj de catre radiolog sau drenaj chirurgical.
  8.      Cei cu obstructie colonica, vor fi operati cu rezectia segemntului afectat ( uneori este foarte greu de diferentiat intre obstructie benigna sau maligna)
  9.      Fistula, de obicei, se inchide foarte greu spontan; de cele mai multe ori, necesita chirurgie.

Cum urmarim in timp pacientul cu diverticulita?

  •     Toti pacientii cu diverticulita, trebuuie sa efectueze colonoscopie pentru a exclude cancerul colonic (dupa 6-8 saptamani), desi pareriile sunt impartite.
  •     Cei cu episoade repetate, vor fi operati.
  •     Tratamentul cu antibiotice care nu se absorb, cum ar fi Rifaximina, este controversat.

Sper ca aceasta trecere in revista, v-a fost utila.

Cancerul pancreatic

Ce este cancerul pancreatic?

Este vorba de tumori maligne de diferite tipuri, care se dezvolta la nivelul pancreasului. Cancerul este un cuvand general; acest cuvant, se foloseste de obicei, pentru tumori care pot sa dea metastaze, adica celulele tumorale “migreaza” catre alte organe. Cele mai importante tipuri de cancere pancreatice sunt:

  •     Adenocaricinomul cu origine in celulele canaliculilor pancreatice exocrine, adica care secreta enzime pancreatice.
  •     Tumori neuroendocrine cu origine in celulele secretante de hormoni.
  •     Tumori rare cum ar fi tumori acinare si alte.
  •     Tumori care provin din structuri invecinate ale pancreasului, cum ar fi celule ampulare, adica cele care au origine in papila lui Vater, sfincterul unde se intalnsesc calea bilara si cea pancreatica pentru a drena secretia biliopancreatica in duoden.
  •     Tumori ale cailor biliare distale; aceste cancere nu se pot diferentia de cancerul de cap de pncreas si, de obicei, sunt tratate ca si cancerul de cap de pancreas.

Ce este pancreasul?

Este o glanda cu secretie mixa, endo si exocrina, sub forma de “frunza” situata in spatiul retroperitoneal, langa coloana vertebrala. La adult, pancreasul masoara intre 12 si 16 cm lungime si 3-4 cm grosime.

Pancreasul este format din trei parti si anume capul, corpul si coada. Asa cum am amintit, pancreasul are doua functii principale:

  •      Productie de enzime pentru digestia alimentelor
  •      Productie de hormoni care regleaza glucoza din sange
  •      Alte substante.

Care sunt cauzele care duc la cancerul pancreatic?

Cauzele raman necunoscute ca in cazul majoritatii cancerelor, dar exista factori favorizanti cum ar fi:

  •     Fumatul
  •     Pancreatita cronica indiferent de tipul ei
  •     Factori ereditari
  •     Consumul exagerat de alcool
  •     Obezitatea

Care sunt simptomele?

Acestea depind de localizarea tumorii si tipul ei.

In cazul adenocarcinomului localizat la nivelul capului, icterul este cel mai dominant simptom (pielea si ochii capata o culoare galbena- verziue). Icterul apare datorita blocarii cai biliare distale de catre tumora, iar drenajul bilei in duoden, se face partial sau deloc in functie de gradul de ingustare a coledocului distal (canalul prin care se dreneaza bila)

Aparitia icterului, se face progresiv, impreuna cu prurit (mincarimi ale pielii) si urina devine inchisa la culoare, pentru ca se elimina bilirubina si in urina.

Tumorile localizate la nivelul corpului sau al cozii, incep de obicei cu dureri, scadere importanta in greutate si, de multe ori, aparitia diabetului sau agravarea lui.

In cazul tumorilor neuroendocrine, pe langa efectul de masa, mai apar simptome datorate secretiei unor hormoni de catre tumora, cum ar fi insulina, glucagon, gastrina, etc.

Cum punem diagnosticul?

De obicei simptomele ne orienteaza catre diagnostic, iar medicul pune un plan de investigare care, de obicei, incepe cu ecografia si examenele din sange.

Ecografia ne poate arata dilatatii de cai biliare, in caz de cancer de cap de pancreas si, in multe cazuri, poate vedea si tumora.

Daca boala este avansata, diagnosticul este simplu si se pot vedea metsataze in ficat, in ganglioni; putem vede de asemenea ascita daca peritoneul este afectat.

Tomografia computerizata, este examenul de electie, iar ecoendoscopia ajuta la stadializarea bolii.

RMN-ul poate oferii date suplimentare, mai ales daca cuprinde si colangio RMN, adica vizualizarea cailor biliopancreatice.

Markerii tumorali, au o valoare relativa.

Cum tratam boala?

Ca in cazul tuturor cancererelor, diagnosticul precoce, este cheia succesului; la primele semne, pacientul trebuie sa se adreseze medicului.

Dupa ce se pune diagnosticul si stadilizarea bolii, se discuta cazul de catre o comisie formata din radiolog, chirurg, gastroenterolog, oncolog, radioterapeut si se ia decizia in functie de stadiul bolii.

In loc de concluzie:

o Un stil de viata sanatos, este principala arma contra bolilor.

o Fumatul, alcool, fast food, mezelurile, conservele, dulciurile, grasimi de origine animala, reprezinta alimentele cele mai nocive.

o Obezitatea este factor favorizant pentru majoritatea bolilor.

o Lipsa somnului poate favoriza aparitia bolilor.

Intr-o fraza, un stil de viata sanatos, este cea mai importanta cale pentru prevenirea bolilor!

Cancerul esofagian

Aceasta boala a crescut foarte mult ca incidenta, mai ales adenocarcinomul care, de obicei, se dezvolta in esofagul distal, mai ales la pacientii cu esofag Barrett.

Cancer scoamos, ramane forma cea mai frecvent intalnita pe plan mondial.

In tarile industrializate, mai ales dupa explozia obezitatii, a crescut foarte mult boala de reflux gastroesofagiana, impreuna cu complicatiile ei si, prin urmare, acest tip de cancer, a crescut vertiginos.

Indiferent de tipul cancerului esofagian, simptomele sunt cam aceleasi.

Pacientii cu forma avansata, se prezinta cu disfagie progresiva si scadere in greutate. Cancerul precoce, nu are semne clinice specifice si este diagnosticat, de obicei, la examenul endoscopic.

Ultimele ghiduri (2017) considera cancerul de la nivelul jonctiunii esogastrice (intre esofag si stomac), cu epicentru care nu depaseste 2 cm in stomac, ca fiind cancer de esofag, iar cele care sunt peste 2 cm in stomacul proximal, sunt considerate cancer de stomac.

La examenul endoscopic, vedem de obicei tumora ulcerata sau nu, friabila, sangeranda, iar in fazele timpurii, vedem modificari discrete. Examenul histopatologic pune diagnosticul.

Stadializarea bolii se face prin urmatoarele metode:

•      CT torace, abdomen si pelvis.

•      Ecoendoscopia este metoda de electie pentru evaloarea afectarii locoregionale.

•      FDG-PET Scan are rol in depistarea metastazelor la distanta si a devenit parte integranta din metodele de diagnostic recomandate; este considerat acum mai bun decat CT in depistarea metastaze mici. In multe centre, PET/CT este efectuat cu injectare intravenoasa a substantei de contrast si acest lucru inlocuieste practic efectuarea separata a CT-ului.

•    Prin FNA (aspiratie prin ecoendoscop folosand un ac special) putem obtine tesut din metasataze hepatice, ganglionare, lichid de ascita pt examenul microscopic.

•    Rolul laparoscopiei in stadializarea cancerului esofagian, este controversat; cele mai importante societati de profil, recomanda laparoscopia in cazul tumorilor potential rezecabile (t3/t4) ale adenocarcinomului dezvoltat in partea abdomenala a esofagului, sau in cazul suspiciunii de metastaze peritoneale nediagnosticate prin alte metode.

•    Toracoscopia in era ecoendoscopiei si PET/CT, nu se mai efectueaza.

•    Examinarea zonei capului si a creirului, nu este recomandata decat daca avem suspiciuni.

Tratamentul este in functie de stadializarea bolii

•    In cele mai multe cazuri, tratamentul chirurgical, care este singura modalitate de tratament radical, este impsibil pentru ca, in cele maim multe cazuri, diagnosticul este pus in stadii avansate.

•    Tratamentul paliativ este multidisciplinar si cuprinde chimioterapie, radioterapie, endoscopie, nutritie, etc.

•     Supravietuirea la 5 ani, nu depaseste 20 % din cazuri.