• Prezenta unuia sau mai multor calculi in calea biliara principala defineste boala.
  • Calea biliara principala asigura drenajul bilei in duoden.
  • calculii se pot forma direct in calea biliara pricinpala sau, in cele mai multe cazuri, migreaza din colecist.

Care sunt simptomele?

  • Pacientul poate fi asimptomatic in 50 % din cazuri iar calculul sau calculii sunt descoperiti intimplator;
  • Durerile sunt de durata mai lunga comparativ cu cele produse de litiaza de colecist;
  • In multe cazuri durerile sunt localizate in epigastrul superior (in mijloc si sus);
  • greturile si varsaturile sunt intalnite frecvent;
  • Icterul (culoarea galbena a pielii si a ochilor) poate fi intermitenta;
  • Pruritul (mancarimi de piele) este des întâlnit;
  • Uneori materiile fecale devin mai deschise la culoare.

Care sunt cauzele?

  • Infectiile bacteriene si staza biliara (stagnarea bilei in calea biliara) reprezinta cei mai importanti factori in cazul calculilor care se formeaza direct in calea biliara.
  • In cele mai multe cazuri calculii migreaza din colecist.

Cei mai importanti factori de risc sunt:

  • Varsta pacientului (dupa varsta de 40 de ani este mult mai intalnita);
  • Are loc mult mai des la femei in perioada fertila; aceasta diferenta intre cele doua sexe se ingusteaza dupa menopauza;
  • Predispozitia genetica;
  • Etnia (la unele etnii cum este cazul americanilor nativi, boala este mult mai des intalnita);
  • Obezitatea reprezinta un factor important de risc;
  • Scaderea rapida in greutate;
  • Dieta bogata in grasimi;
  • Nutritia parenterala (adica exclusiv pe cale venoasa);
  • Diabetul (la diabetici boala este mai des intalnita);
  • La cei cu boala Crohn cu afectarea ultimei parti a intestinului subtire (ileonul terminal) unde are loc absorbtia sarurilor biliare.
  • Ciroza hepatica.
  • Unele medicamente cum ar fi somatostatina, ceftreaxona, medicamentele care contin estrogen sau Gemfibrozil pot favoriza formarea calculilor.

Cum se pune diagnosticul?

  • Simptomele cu care se prezinta pacientul la medic impreuna cu examinarea pacientului orienteaza catre diagnostic.
  • Examenele de laborator difera in functie de situatie dar, la cei simptomatici cresc bilirubina mai ales cea directa, fosfataza alcalina, GGT si uneori transaminazele;
  • Ecografia ne poate ajuta dar mult mai putin decat in cazul litiazei de colecist (pune diagnosticul in mai putin de 50 % din cazuri);
  • Colangiopancreatografia RMN este metoda de electie.
  • Ecoendoscopia este la fel de sensibila ca RMN dar este invaziva (este recomandata la cei cu claustrofobie) .

Care sunt cele mai importante complicatii?

  • Pancreatita acuta.
  • Colangita acuta.

Cum tratam aceasta boala?

  • Asa numita ERCP (prescurtat de la endoscopic retrograde cholangiopancreatography) sau mai corect ERC, fara P, pentru ca abordarea pancreasului trebuie evitata din cauza riscului mare de a provoca pancreatita acuta dar asa a ramas numele metodei.
  • Aceasta metoda endoscopica este minim invaziva iar pacientul poate pleca acasa in aceeasi zi (daca nu apar complicatii).
  • In unele cazuri nu putem cateteriza calea biliara pe cale endoscopica, dar in astfel de situatii putem apela la ajutorul unui coleg radiolog interventionist care poate sa introduca fir ghid prin piele in calea biliara principala sub control tomografic (asa zisa metoda rendez-vous) sau cu ajutorul ecoendoscopiei, putem efectua acelasi lucru.
  • La ora actuala, prin metodele endosopice se pot extrage aproape toti calculii din calea biliara principala, bineinteles daca laboratorul de endoscopie este dotat cu tot ce trebuie.
  • Recurgem la soluția chirurgicala foarte rar.

In concluzie:

  • Nu orice icter este cauzat de litiaza in calea biliara principala.
  • Medicul de familie trebuie sa aprecieze probabilitatea unui diagnostic, bineinteles dupa ce vede pacientul si efectueaza un set de analize impreuna cu examenul ecografic (daca acest lucru este posibil),
  • Pacientul cu suspiciunea de litiaza in calea biliara principala sau cu icter, se indruma catre gastroenterolog si nu catre chirurg sau infectionist cum se intampla in multe cazuri.