Cum tratam esofagitele de reflux la adulti?
Tratamentul trebuie sa fie stabilit in functie de severitatea, frecventa simptomelor si de gradul esofagitei stabilit prin examenul endoscopic.
In cazul pacientilor cu simptome usoare si intermitente (mai putin de doua episoade pe saptamana) si fara esofagita eroziva, opinez pentru terapia pas cu pas; aceasta strategie presupune cresterea treptatata a masurilor terapeutice pana la obtinerea controlului simptomelor. Pentru pacientii netratati pana la data consultului, opinez pentru schimbarea stilului de viata, doze mai mici de IPP (omeprazol 10 mg de exemplu cu cresterea dozei pana controlam simptomele). Dupa fixarea dozei, tratamentul trebuie continuat cel putin 8 saptamani; dupa 8 saptamani, scadem tratamentul cu IPP treptat, iar pacientul continua sa respecte regimul alimentar; la nevoie pacientul poate lua inhibitor de H2, cum ar fi Famotidina sau Nizatidina.
La pacientii cu esofagita eroziva si cu episoade mai frecvente (mai mult decat doua episoade pe saptamana) si/sau de intensitate mare, care afecteaza calitatea vietii, prefer terapia inversa, adica cu doze mai mari la inceput; in aceste situatii, prefer sa incepem tratamentul cu doza standar de IPP (Omeprazol, Pantoprazol, Esomeprazol, Rabeprazol, etc) cu cresterea dozei pana la controlul simptomelor, bineinteles impreuna cu regimul alimentar. Durata tratamentului este de 8 saptamani in cazul esofagitei erozive; dupa 8 saptamani, scadem doza pana la cea mai mica doza care poate controla simptomele. Daca dupa terminarea perioadei de tratament pacientul are simptome usoare si rare, opiniez pentru folosirea inhibitorilor de H 2 la nevoie.
In cazul esofagitei erozive severe, opiniez pentru continuarea tratamentului cu cea mai mica doza care controleaza simptomele.
Care este rolul regimului alimentar?
Studiile au aratat ca obtinerea unei greutati optime si ridicarea patului cu 10 grade in partea capului, sunt singurele masuri care au dovedit eficienta, dar ca sa obtinem o greutate optima, nu putem manca orice, de aceea pacientul trebuie sa elimine unele alimente care duc la crestrerea in greutate (dulciuri, mezeluri, conserve, fast food, fainoase in exces, fructe in exces, grasimi animale, exces de alcool, bauturi carbogazoase)
De asemenea, este dovedit ca daca pacientul mananca si se culca imediat, sigur va suferi de reflux; de aceea opinez pentru evitarea alimentelor cu 3 ore inainte de culcare.
Evitarea bauturilor care relaxeaza sfincterul esofagian inferior in a doua jumatate a zilei, cum ar fi cafea, ceaiuri cu cofeina, bauturi alcoolice.
Pacientul trebuie sa manance mai putin si mai des (intre 6-9 mic dejun, 10-11 un fruct sau o gustare, 13-15 pranzul, 16-17 fruct, 18-20 cina)
Pe langa aceste masuri pacientul trebuie sa elimine orice aliment care ii produce simptome; aici doar pacientul stie ce aliment il deranjeaza.
Nu in ultimul rand pacientul trebuie sa manance calm, fara telefon, fara computer, etc.
Folosirea gumei de mestecat intre mese, poate sa cresca cantitatea de saliva, care la randul ei neutralizeaza acidul din stomac.
Evitarea fumatului este esentiala.
Exercitiile prin respiratie abdominala pentru a intarii bariera antireflux.
Aceste masuri sunt extrem de importante.
Aceste substante pot ajuta tratamentul de baza daca sunt luate la nevoie, dar singure nu sunt recomandate. Trebuie respectate dozele pentru a evita efectele adverse.
Putina lume stie ca sucralfatul nu actioneaza suficient in lipsa aciditatii gastrice; de aceea nu se foloseste impteuna cu IPP. Durata de actiune a acestui medicament este scurta, iar eficienta lui comparativ cu IPP, este foarte slaba, de aceea nu recomand folosirea lui decat in cazul sarcinii si alaptarii, asa cum vom vedea mai jos.
Este un polizaharid provenit din alge; aceasta substanta formeaza un fel de “guma” care pluteste in stomac si neutralizeaza asa zise “buzunare” de acid din stomac. Studiile au aratat ca acest tratament poate avea efecte benefice, mai ales pentru simptomele postprandiale (adica dupa masa). Sunt eficiente si in cazul bolii de reflux refractara.
Sunt mai putin eficiente in tratarea esofagitelor erozive, dar sunt recomandate dupa ce se termina tratamentul cu IPP in caz de simptome rare si doar la nevoie.
Pentru esofagitele erozive severe (grad C si D dupa clasificarea Los Angeles), repetam endoscopia dupa doua luni de tratament; scopul acestui control este de a vedea daca leziunile au disparut si daca exista esofag Barrett.
Sunt cazuri refractare la tratament cu IPP administrate in doza unica zilnica; aceste cazuri vor face subiectul unui capitol separat.
Care este durata tratamentului
Pacientii cu esofagitele erozive, la care reapar simptomele dupa ce se sisteaza terapia cu IPP, continua tratamentul cu IPP la cea mai mica doza posibila, administrata intr-o doza unica si care este capabila sa controleze simptomele.
In cazul formelor usoare si medii, la care simptomele reapar dupa trei luni sau mai mult de la sistarea tratamentului, repetam tratamentul inca 8 saptamani, apoi la nevoie blocanti de H2.
Daca simptomele reapar in cursul primelor trei luni de la terminarea tratamentului initial, se pastreaza tratamentul de intretinere cu cea mai mica doza de IPP (doza unica) care reuseste sa controleze simptomele.
Chirurgia antireflux in cazul pacientilor care nu tolereaza tratamentul medicamentos.
De preferat sa trimitem pacientul la un centru daca avem de a face cu forma refractara, pe cei care nu tolereaza tratamentul de intretinere si in cazul celor care vor sa sisteze terapia.
Tratamentul Helicobacter Pylori in cadrul bolii de reflux gastroesofagiene, va fi dezbatut separat.
Se incepe tratamentul cu modificarea stilului de viata; daca acesta ramane fara efect, recurgem la Sucralfat; daca Sucralfatul ramane fara efect, apelam la blocanti de H2 si la sfarsit, putem folosi IPP, desi expeienta cu aceasta grupa este mai mica.
Antiacidele sunt fara efecte secundare notabile in cazul sarcinii si alaptarii, dar cele care contin bicarbonat de sodiu, sau trisilicat de magneziu, trebuie evitate.
Endoscopia trebuie evitata pe cat poisibil la aceste categorii de paciente, iar daca exista o recomandare solida (sangerare importanta de exemplu), trebuie sa implicam colegii obstetricieni.