- Este o afectiune relativ rara.
- Reprezinta proliferarea maligna a cailor biliare intra sau extrahepatice (caile biliare din ficat sau din afara acestuia);
- In unele tari din Asia are incidenta mult mai mare.
Cum este clasificat?
- Poate fi, asa cum am mentionat, extra sau intrahepatic.
- Cel intrahepatic poate fi proximal sau perihilar.
- Cel extrahepatic poate fi proximal sau distal.
- Exista o clasificare care se numeste Bismuth-Corlette care ajuta specialistii in abordarea terapeutica a bolii.
- Clasificarea TNM este foarte importanta pentru tratarea bolii; aceasta clasificare incadreaza boala intre stadiul 0 si stadiul IV. Stadiul IV este cel mai grav, cand apar asa numitele determinari secundare (metastaze) in alte organe.
- Din pacate boala se manifesta, in cele mai multe cazuri, in stadiile avansate.
Cum punem diagnosticul?
- Pacientul nu are simptome cand boala este intr-un stadiu precoce si mai ales cand sunt afectate caile biliare intrahepatice.
- Cei cu afectarea cailor biliare intrahepatice, pot acuza astenie fizica (oboseala), scadere in greutate si dureri abdominale.
- In cazul afectarii hilare sau distale, icterul este simptomul dominant (culoarea galbena a pielii si a ochilor), urina devine inchisa la culoare, materiile fecale sunt mai putin colorate si apare pruritul.
- Alte simptome sunt oboseala, lipsa poftei de mancare, greturi si varsaturi (rar).
- Examenul fizic poate arata culoarea galbena a ochilor si a pielii (icter), dureri in zona ficatului, cresterea de volum a ficatului si in stadiile avansate, ascita (acumulare de lichid in cavitatea peritoneala cu marire de volum a abdomenului)
Care sunt cauzele si factorii de risc?
- Cauzele nu sunt cunoscute.
- Cei mai importanti factori de risc sunt varsta de peste 60 ani, sexul masculin, factorul genetic, originea asiatica, unele parazitoze, colangita sclerozanta primara (o boala autoimuna care afecteaza caile biliare), coledococel si multi alti factori.
Cum punem diagnosticul?
- Semnele clinice impreuna cu istoricul pacientului sunt cele care ne orienteaza catre diagnostic.
- Examenele de laborator ne arata asa numita colestaza, respectiv cresterea bilirubinei, a GGT si a fosfatazei alcaline.
- Trebuie sa efectuam si markerii virali pentru hepatita cu virus B sau cu virus C, daca nu au fost efectuate, IgG 4 (colangita autoimuna) si markerii tumorali.
- colangio RMN este examenul de electie pentru caile biliare.
- CT torace, abdomen si pelvis ajuta la stadializarea bolii.
- Endoscopia retrograda ne ajuta atat la stabilirea diagnosticului (acum se poate efectua endoscopia cailor biliare cu prelevari de biopsii sau citologie -celule din tumora-), cat si la stabilirea tratamentului paliativ al bolii (montare de stenturi, tratament prin radiofrecventa, etc.(
- Endoscopia digestiva superioara ne ajuta sa depistam alte cauze si unele complicatii ale bolii.
- Laparosocopia poate fi cruciala atat in scop de diagnostic cat si pentru stadializarea bolii.
- Diagnosticul diferential trebuie efectuat cu bolile benigne ale cailor biliare iar examenul cel mai important ramane cel anatomopatologic.
Cum tratatam boala?
- Scopul final este tratamentul radical, adica rezectia totala a tumorii dar, din pacate, acest lucru este posibil intr-un procent mic.
- Al doilea scop este tratamentul paliativ, adica masuri care duc la scaderea, pe cat posibil, a suferintei pacientului si care prelungesc cat mai mult viata acestuia.
- De obicei comisia oncologica formata din radiolog, anatomopatolog, gastroenterolog, chirurg si oncolog discuta aceste cazuri si aleg modalitatea cea mai potrivita pentru fiecare pacient in parte.
In concuzie:
Pacientul trebuie sa se prezinte la medic de la primele semne ale bolii.
Un diagnostic precoce reprezinta cheia succesului indiferent de boala.