Diaree cronica
· Se defineste prin materii fecale mai mult decat 200 de grame in 24 de ore, care contin mai mult de 200 de ml in 24 de ore, sau mai mult de 3 scaune moi pe 24 de ore; aceasta definitie, este valabila pentru tarile dezvoltate. In multe parti ale lumii, cantitatea materiilor fecale in 24 de ore, este mult mai mare pentru ca se consuma cantitati mari de fibre vegetale.
· Diareea trebuie sa persiste mai mult de patru saptamani.
· Se poate imparti in diaree cu scaune apoase, cu grasimi (steatoree) si inflamatorie unde, de obicei, pacientul observa produse patologice impreuna cu materiile fecale (sange, puroi)
· Istoricul si examenul clinic pot orienta medicul catre diagnostic si tratament.
· Orice suspiciune de legatura cu alimentele sau medicamentele ingerate, trebuie investigata.
· Diareea care trezeste pacientul din somn, este aproape intodeauna patologica.
· Poate fi insotita de greturi, varsaturi, crampe, simptome sistemice cum ar fi febra sau malnutritie.
· Simptomele de alarma sunt: dureri abdomenale sub forma de crampe, sau dureri cu disconfort, scadere in greutate mai mare de 5 kg, sange in scaun, febra, greturi si varsaturi, semne de deshidratare.
· Testele de baza, care trebuie efectuate la toti pacientii sunt urmatoarele: hemograma, albumina serica, functia renala, electroliti, examenul scaunului (coprocultura si coproparazitologic).
· Daca avem diaree apoase, se mai solicita diferenta osmotica a materilor fecale.
· Se poate solicita radiografia abdominala pe gol, sigmoidoscopie sau colonoscopie cu biopsii si studiul endocrinologic.
· Pentru diaree cu steatoree, adica pierderea de grasimi in cantitati mai mari cu materii fecale, se analizeaza cantitatea grasimilor si a enzimelor pancreatice din scaun.
· Pentru diaree inflamatorie, se testeaza calprotectina fecala, care creste in boala inflamatorie intestinala.
· Cele mai frecvente cauze care duc la diaree cronica sunt: intoleranta la gluten, infectiile cronice, sindrom de intestin iritabil, boala inflamatorie intestinala, intoleranta la lactoza, boli endocrine, unele medicamente, colita microscopica si colita ishemica.
· Tratamentul consta in tratarea cauzei care a dus la diaree cronica.
· Terapia empirica cea mai importanta in practica medicala, ar fi Loperamida.
· Tratamentul cu enzimele pancreatice sau cu medicamente care se leaga de sarurile biliare, pot sa ne ajute asupra depistarii cauzei bolii.
· Evolutia bolii in timp depinde de cauza. Cu cat tratam etiopatologic, adica pe baza unui diagnostic corect, cu atat rezultatele vor fi mai bune.
De retinut:
§ Constipatia poate duce la falsa diaree. Pacientii cu fecalom sau cancer de rect stenozant, pot avea falsa diaree (trece doar partea lichidiana)
§ Clasificarea de mai sus, adica diaree apoasa, cu pierderi mari de grasimi sau cea inflamatorie nu poate sa cuprinda toate tipurile de diaree; exista situatii unde diareea mai are si alte caracteristici.
§ Trebuie cercetate medicamentele luate de pacienti pentru alte boli si care sunt din ce in ce mai multe. Cele mai importante sunt: unele antiaritmice, antibiotice, antineoplazice, betablocante, Metformina, Bigaunide, Calcitonina, digitale, colchicina, AINS, IPP, prostaglandinele, ticlopidina si multe alte. Multe din aceste medicamente, pot produce colita microscopica, boala care nu poate fi diagnosticata decat prin examenul histopatologic ale fragmentelor prelevate din mucoasa colorectala.
§ Medicul trebuie sa obtina toate informatiile printr-o anamneza foarte amanuntita, apoi sa puna un plan de investigare bine articulat, pentru a pune diagnosticul corect, apoi un plan de tratament corect.