Gastrita atrofica

Ce este gastrita cronica atrofica?

Gastrita cronica atrofica se defineste prin asocierea inflamatiei cu subtierea mucoasei stomacului, pierderea anumitor tipuri de celule glandulare si schimbarea tipului de mucoasa cum ar fi metaplazia.

Aspectul endoscopic si histopatologic este specific acestei boli.

Din punct de vedere istoric, au fost descrise doua forme distincte de boala; aceasta distinctie a fost bazata pe prezenta sau absenta anticorpilor anticelula parietala in sangele pacientului si prezenta sau absenta afectarii antrului (jumatatea distala a stomacului).

  • Tipul A se caracteriseaza prin afectarea difuza a mucoasei portiunii proximale (corpul gastric) cu mucoasa antrala neafectata; in aceasta forma de boala anticorpii anticelula parietala din sange sunt pozitivi. De asemenea, secretia acida este afectata, la fel si absorbtia fierului, absorbtie care are nevoie de prezenta acidului. Absorbtia vitaminei B12 este si ea afectata prin lipsa secretiei factorului intrinsec care este esential pentru absorbtia acestei vitamine.
  • Tipul B se defineste prin afectarea focala a mucoasei gastrice. Atrofia gastrica focala se regaseste atat la nivelul corpului cat si la nivelul antrului. De asemenea, anticorpii anticelula parietala din sange sunt absenti iar afectarea secretiei acide este moderat afectata.

Clasificarea Sydney cuprinde doua tipuri de gastrita atrofica:

  • Gastrita atrofica autoimuna (tip A).
  • Gastrita atrofica multifocala (tip B)

Cat de des este intalnita la populatia generala?

Este destul de frecvent intalnita.

Studiile au aratat ca incidenta bolii in unele grupuri selectate (probabilitatea ca o boala sa fie intalnita la o populatie anume intr-un interval de timp) este intre 23-27 % daca ne bazam pe date serologice (analiza sangelui) iar daca ne bazam pe examenul histopatoloic, incidenta este intre 31 si 33%, dar din fericire, nu toate persoanele afectate au si simptome sau consecinte.

Care sunt cauzele si factorii de risc?

  • Tipul A pare sa aiba la baza mecanisme autoimune (anticorpi anticelula parietala), iar tipul B pare sa aiba legatura cu alti factori, mai ales infectia cu Helicobacter Pylori (HP).
  • Unele sudii au aratat ca exista totusi legatura intre infectia cu HP si mecanismele autoimune dar alte studiile nu au dus la aceleasi rezultate.

Mecanismele de producere ale bolii

  • Mucoasa gastrica se reinnoieste repede.
  • In timpul unei inflamatii cronice cum este cazul gastritei cronice,  numarul celulelor distruse este mai mare decat capacitatea de reinoire a mucoasei, ceea ce duce la atrofierea mucoasei.
  • Atrofia gastrica este definita prin scaderea numaului sau chiar disparitia glandelor de la nivelul mucoasei care pot fi inlocuite de metaplazia intestinala sau pseudopilorica si chiar fibroza.
  • Daca acest proces are loc la nivelul corpului gastric, celulele parietale secretante de acid clorhidric, factroul intrinsec, se raresc sau dispar, iar consecinta, cum am mentionat anterior, este lipsa de absorbtie a vitaminei B 12 si a fierului.

Care sunt semnele clinice?

  • Semnele clinice sunt variabile.
  • Pot fi semne digestive sau extradigestive.
  • Durerile in epigastru (deasupra ombelicului si median), balonarile, lipsa poftei de mancare, greturile si varsaturile, pot fi prezente in grade diferite.
  • Respiratia urat mirositoare.
  • Varsaturile pot fi uneori cu sange proaspat sau coagulat (f rar).
  • Semnele anemiei care poate fi prin deficit de vitamina B12 (anemie pernicioasa sau Biermer) sau prin deficit mixt de fier si vitamina B12.
  • In cazurile avansate sau neglijate pot avea loc simptome neurologice, psihice, cognitive sau de comportament.
  • Cresterea homocisteinei datorata deficitului de vitamina B12, poate duce la crestearea accidentelor tromboembolice.
  • Gastrita autoimuna poate fi asociata cu tiroidita autoimuna, DZ tip 1, vitiligo, psoriazis, boala celiaca si de tulburari ale tesutului conjunctiv.

Cum se pune diagnosticul?

  • Istoricul pacientului si examenul fizic impreuna cu examenul endoscopic si examenul histopatologic pot pune diagnosticul corect.
  • Pacientul cu anemie are tegumentele si mucoasele palide, poate avea arsuri la nivelul limbii care se poate umfla si isi poate schimba culoarea (glosita).
  • Pacientul poate avea icter discret (culoarea galbena a ochilor si a pielii); aceasta culoare se datoreaza hemolizei intramedulare a celulelor megaloblastice (lezarea celulelor sanguine in stadiul de formare la nivelul maduvei osoase).
  • Pacientul poate sa aiba in stadiile avansate neuropatie senzitiva periferica care se manifesta prin parestezii (furnicaturi), iar in stadiile foarte avansate prin absenta reflexelor.
  • In stadiile avansate pacientul poate avea delir, tulburari de mers sau chiar dementa.

Testele de laborator:

  • In timpul endoscopiei trebuie sa prelevam biopsii din stomac pentru Helicobacter Pylori
  • Hemograma, vitamina B 12 serica, fier seric, feritina, capacitatea totala de legare a fierului, functia tiroidiana, anticorpi antitransglutaminaza tisulara IgA si IgG pentru intoleranta la gluten, pepsinogenul I (secretat doar de glandele oxintice), pepsinogenul II (care mai poate fi secretat si de celulele antrului gastric si de duoden) si gastrina serica.
  • Examenul endoscopic cu prelevare de biopsii separate din antrul si corpul gastric reprezinta cea mai importanta metoda de diagnostic a acestei boli.
  • Anticorpii anticelula peritala impreuna cu criteriile histologice si mucoasa antrala neafectata reprezinta criteriile de diagonstic pentru etiologia autoimuna a bolii.

Diagnosticul diferențial:

Boala trebuie diferentiata de urmatoarele afectiuni:

  • Celelalte tipuri de gastrita.
  • Ulcerul gastric sau duodenal.
  • Dispepsia functionala
  • Limfomul gastric
  • Boala de reflux gastro esofagiana.
  • Gastropareza

Toate aceste boli pot prezenta simptome asemanatoare cu gastrita atrofica iar examenul endoscopic este capabil sa faca aceasta diferentiere.

Cum tratam?

  • Daca Helicobacter Pylori este prezent, trebuie tratat (vezi capitolul dedicat acestui subiect)
  • In cazul anemiei datorate lipsei de vitamina B 12, corectam anemia prin injectarea intramusculara de 1000 micrograme vitamina B 12 pe zi timp de 7 zile, apoi 1000 micrograme pe luna pentru tot restul vietii.
  • Daca fierul si feritina sunt scazute recomandam 350 mg de sulfat feros pe zi.
  • In cazul gastritei atrofice autoimune, fierul rebuie administrat pe cale venoasa in cele mai multe cazuri.

Preventia complicatiilor:

  • Ghidul european recomanda repetarea examenului endoscopic la trei ani la cei cu gastrita autoimuna cu prelevari de biopsii din ambele zone ale stomacului separat.
  • Cei care au atrofie usoara sau moderata care afecteaza doar antrul gastric nu necesita urmarire endoscopica, dar daca acesti pacienti au alti factori de risc pentru cancerul gastric cum ar fi istoric familial cu cancer gastric, este bine sa fie urmariti endoscopic la trei ani.
  • Examenele de sânge se efectueaza anual pentru a corecta la timp orice deficit.

In concluzie:

  • Gastrita atrofica cronica de etiologie autoimuna poate duce la unele complicatii severe; unele din aceste complicatii, cum este afectarea neruologica, pot fi definitive.
  • Atrofia gastrica datorata infectiei cu Helicobacter Pylori se amelioreaza dupa eradicarea acestei infectii.
  • Gastrita atrofica de etiologie autoimuna are potential de a se transforma in cancer, de aceea trebuie sa explicam pacientului necesitatea examenului endoscopic periodic conform ghidului european.
  • Medicul care efectueaza examenul endoscopic trebuie sa examineze atent toata suprafata mucoasei gastrice folosind cele mai moderne metode endoscopice si trebuie sa preleveze multiple biopsii din ambele zone ale stomcaului.
  • Examenul histopatologic trebuie efectuat de catre un specialist experimentat in patologia digestiva.