Constipatia la persoanele in varsta

 

Constipatia la persoanele in varsta

 

 

Am discutat constipatia cronica in general intr-un articol separat, iar acum discutam despre constipatia la persoanele in varsta.

Constipatia la persoanele in varsta are anumite caracteristici pe care o sa le discutam in acesta articol.

Cat de frecvent intalnim constipatia la persoanele in varsta?

• prevalenta constipatiei (numarul persoanelor dintr-un segment al populatiei afectat de o boala) la persoanele intre 60 si 100 de ani este de aproximativ 33 %.
• Nu toate studiile au confirmat cresterea prevalentei constipatiei odata cu varsta.
• Constipatia cronica reprezinta o problema majora la persoanele institutionalizate, unde constipatia poate afecta peste 50% din aceste personae.
• Femeile din acest grup de personae, sunt mai afectate.

Care sunt cauzele?

• Tulburarile functionale la persoanele in varsta ocupa prima pozitie; aceste tulburari functionale se impart la randul lor in trei catergorii:
  • Constipatia cu transit normal (59-60%)
  • Constipatia cu transit incetinit (13-14)
  • Tulburari de evacuare ale rectului (24-25%)
• Disfunctiile anorectale sunt urmatoarele:
  • Tulburari de motilitate rectala (reducerea motilitatii rectale cu diferite grade de dilatatie rectala, cresterea compliantei si afectarea sensibilitatii rectale)
  • Disinergia planseului pelvin (contractii paradoxale sau imposibilitatea relaxarii)
  • Sindromul de intestin iritabil forma cu constipatie (creste tonusul rectal  cu reducerea compliantei)
• Medicatia pacientului: Cele mai importante medicamente care provoaca sau agraveaza constipatia la acesata categorie de pacienti sunt:
  • Anticolinergice.
  • Sarurile de fier.
  • Antiacide.
  • Opiacee.
  • Unele antihipertensive, mai ales blocantii canalelor de calciu.
  • Antagonisti ai serotoninei.

Cum se manifesta boala?

• Fiecare pacient intelege diferit ce inseamna constipatia.
• Unii pacienti se refera la efortul mai mare depus in timpul defecatiei, altii se refera la materii fecale de consistenta crescuta, la senzatia de evacuare incomplete, etc.
• Medicul trebuie sa intrebe pacientul la ce se refera cand spune constipatie?
• La pacientii in varsta, fecalomul este intalnit mult mai des (materii fecale deshidratate care devin de consistenta crescuta la nivelul rectui distal).
• Pacientii cu fecalom pot avea materii fecale lichide pentru ca licidele trec pe langa fecalom iar pacientul simte ca nu a evacuat mai nimic (falsa diaree)

Cum diagnosticam?

• Ca in cazul oricarei boli, anamneza amanuntita este foarte importanta.
• Anamneza trebuie sa includa, pe langa altele, urmatoarele criterii:
  • Numarul “scaunelor” pe saptamana.
  • Dificultatea evacuarii materiilor fecale.
  • Daca evacuarea este completa.
  • Nevoia de laxative.
  • Daca pacientul evacueaza materiile fecale manual.
  • Prezenta sau absenta durerilor abdominale.
  • Timpul petrecut la toaleta.
  • Durata simptomelor.
• Trebuie sa fim atenti la semnele de alarma cum ar fi sangerile, scaderea in greutate, istoricul familial cu cancer rectocolonic, anemia, boala inflamatorie intestinala, debut recent al constipatie si testul pentru hemoragiile oculte pozitiv.
• Obiceiurile alimentare ale pacientului, medicatia pentru alte boli, bolile associate mai ales cele neurologice si, nu in ultimul rand, gradul de activitate fizica.
• Examenul obiectiv trebuie sa includa obligatoriu si tuseu rectal; acest examen ne ajuta sa diagnosticam multe boli.

Criteriile de diagnostic se bazeaza in general pe criteriile Roma IV care sunt urmatoarele:

• Pacientul are simptome cel putin trei luni in ultimele 6 luni.
• Criteriile de intestin iritabil nu sunt intalnite.
• Materiile fecale sunt de consistenta scazuta doar daca se folosesc laxativele
• Prezenta a cel putin doua sau mai multe din urmatoarele simptome:
  • Materii fecale de consistenta crescuta
  • Senzatia de evacoare incompleta.
  • Senzatia de blocaj anorectal.
  • Depunerea unui efort sustinut in timpul defecatiei.
  • Evacuare manuala a materiilor fecale.
  • Mai putin de trei “scaune” pe saptamana.

Ce examene folosim?

• Radiografia abdominala pe gol poate da informatii utile despre dilatia colonului, semnele de ocluzie, continutul colonului, etc.
• Defecografia si manometria sunt necesara in general, mai ales daca banuim ca este vorba de modificarea anatomica a zonei anorectale sau de tulburari de dinamica zonei anorectale.
• Studierea timpului de transit intestinal este necesara daca numarul “scaunelor” este problema principala.
• Colonografia prin CT sau RMN este recomandata pentru a exclude alte cauze obstructive; aceste doua examene ne dau foarte multe informatii utile.
• Colonoscopia trebuie efectuata cand avem simptome de alarma (vezi mai sus)

Cele mai frecvente complicatii sunt:

• Diverticuloza.
• Sangerarile in timpul defecatiei.
• Prolapsul rectal.
• Uneori obstructia colonului.

Cum tratam?

• Trebuie sa asiguram un aport adecvat de lichide si de fibre printr-o dieta bine stabilta si explicata atat pacientului cat si familiei.
• Evitarea laxativelor care sunt iritante (agraveaza constipatia in timp)
• Activitatea fizica este foarte importanta.
• Alimentarea pacientului trebuie sa respecte orarul meselor, mai ales micul dejun si pranzul.
• Fibrele pot fi din mai multe surse alimentare (zarzavaturile, fructele)
• Pentru pacientii cu tulburari de dinamica anorectala si pelvina, anumite exercitii pot ajuta mult la restaurarea functiei musculatorii anorecale si pelvine in general (biofeedback)
• Sedintele de biofeedack si modalitatea de aplicare, se fac in centre specializate, unde pacientii sunt ajutati si invatati cum sa practice aceste exercitii.
• Tratamentul chirurgical poate fi recomandat in anumite cazuri foarte bine documentate, dar rezultatele nu sunt intodeauna cele dorite, iar complicatiile postchirurgicale sunt frecvente la aceasta categorie de pacienti.

In concluzie:

• Constipatia cronica la pacientii in varsta, poate fi tratata in majoritatea cazurilor.
• Intelegerea exacta a mecanismelor bolii la fiecare pacient in parte, ne ajuta sa alegem cele mai bune metode de tratament.
• Tratarea acestor pacienti trebuie sa fie multidisciplinara.
• In majoritatea tarilor dezvoltate, exista centre specializate pentru tratarea acestor pacienti.